"Daca nu m-am nascut printesa, m-am facut perversa!"...

"Daca nu m-am nascut printesa, m-am facut perversa!". Astea au fost cuvintele unei fete, cand am intrebat-o ce e cu viata ei.
Consider totusi ca si perversiunea are o limita. Nu spun sa nu fi pervers, sau sa te lasi calcat in picioare de ceilalti, dar nici sa treci in extrema cealalta si sa nu mai poti de perversiune.
Daca ar fi sa pun pe hartie viata ei, nici nu stiu cum ar. As avea nevoie de foarte multa hartie, dar nu pentru ai descrie sentimentele, nu ca nu ar avea asa ceva, insa as obosi scriind toate persoanele din viata ei.
Eu una, nu as putea trai fara prieteni. Poate ca da, sunt dependenta de ei, dar suntem doar amici. Niciodata nu am vrut ceva mai mult de la ei. Pe cand ea...Cere mai mult de la toti baietii.

Stau si ma intreb, cum poate ea avea pretentia sa aiba o prietena buna, careia sa-i spuna totul, daca ea la randul ei nu este o prietena buna.
Cum poate cere respect, cand nu stie sa-l ofere?

In continuare nu stiu, si consider ca ai trebui sa se schimbe. Dar asa cum i-a spus si ei un baiat: "Tu nu te vei schimba niciodata!" . Asta i-a reprosat, si sincer asa e. Nu se va schimba niciodata, va ramane mereu aceeasi fata care se intinde cu toti baietii prin parcuri.

Cum poti spune "Il iubesc", cand tu de fapt nu simti nimic pentru el? Cand sentimentele tale pentru el, ar putea fi numai scarba si indiferenta?
Nu te inteleg!

Consider in continuare ca iti bati joc de viata, si iti ureaz mare succes in ceea ce faci, pentru ca daca tu vei continua tot asa, vei avea nevoie de ajutor.

Cuu muult respet, Anne.