Fir-ar sa fie!

Bine, deja am trecut de frumosul moment de melancolie in care eram captiva datorita ploii. Cred ca ploaia asta pur si simplu isi bate joc de nervii mei, de rabdarea mea.
Am spus ca imi place mult ploaia. Am mintit? Nu, nici macar un minut. Chiar imi place, dar atunci cand deja ploua prea mult, ma face sa ma simt " nasol", pentru simplul fapt ca mai vreau si eu sa fac cunostinta cu "maidanul", cum spunea o amica de-a mea.

Nu-mi doresc canicula, Doamne fereste, insaa am sa mor daca mai stau mult in casa. Si tocmai acum cand e vacanta. Asta este chiar ridicol.
Deci, atunci cand cred ca nimic nu poate fi mai rau, exact in acel moment se mai intampla ceva facandu-mi sa-mi regret primele ganduri.

Confuzia mea, cred ca am lamurit-o. Sper. De fapt, da am lamurit-o, si se pare ca...m-am inselat. :-??

Mi s-a parut. Adevaru` e ca se intampla ceva. Ma bucur ca s-a rezolvat [;x]

Confuză...

Trebuie să recunosc că sunt confuză. Pentru că de vreo două zile am impresia că te deranjez, ca nu ai timp de mine, iar chestia asta ma deranjează enorm.
Aş prefere să-mi spui totul în faţă decat să mă minţi că îţi pasa.
Urăsc mincinoşii! Mereu i-am urât, mereu îi voi urî.
Iar acum, mi-e teamă că tot ce simt pentru tine se va stinge. Dar nu cred, pentru că nu pot. Îmi este imposibil. Nu sunt perfectă. Voi plânge...
E tot ce ştiu. Că va durea, şi că totul e din vina mea. Pentru că ştiam că aşa va fi, şi de atâtea ori mi-am promis că nu-mi voi mai pune fericirea în mâinile nimănui, dar credeam că tu eşti altfel. Dar oare chiar eşti?
Îmi doresc să ştiu. Dar nu minciuni, vreau doar adevărul. Sunt sătulă de minciuni.


Nu cred că am cuvinte să descriu ce simt acum. Mereu eşti ocupat. Mereu ai ceva de făcut atunci când eu vreau să vorbesc cu tine.
Mereu când viaţa pare roz, voi ajunge inevitabil in genunchi in moloz. Şi aşa e.

O poza cu un fluturas!

Ihim. Cat as fi vrut sa scriu asta cu diacritice, dar surioara mea a facut imposibil acest lucru. Deoarece incompetenta mea, si din lipsa de limba, nu voi intreba cum sa pun nenorocitul asta de laptop sa scrie in limba romana, asa ca il las asa.
Sa revin la poza mea cu fluturasu`.
Asaa, ma plimbam pur si simplu si adevaru` e ca nu era cea mai calda si frumoasa zi din toate zilele primavaratice de pana acum.
Sii, cum mergeam eu foarte plictisita de discutia scumpilor mei prieteni, si numai la el nu eram eu atenta, mi-am indreptat privirea, fara sa vreau catre ceva micut si colorat.
Exact cum credeam, era un mic fluturas, care mi-a luminat ziua. :]
Le-am facut un semn amicilor mei, sa-si tina pliscurile, apoi mi-am scos telefonul si am facut o poza fluturasului, care parca statea acolo intentionat, vazand cum il admiram. Exact ca un fotomodel pe podium.
Culorile sale minunate, m-au facut sa zambesc.

[Poza e inca pe telefon, lenea a venit in vizita la mine, asa ca fotografia va veni mai tarziu :]] ]

In acest moment...

Mood: Pliictisiită. Sper să mă lase părinţii în pace, nu am chef de tâmepniile lor.
Status: Very bored. Plus că afară plouă.
Locaţie: Pe scaunul de la birou. Dăă!
Mănânc: Nimic. Nu mi-e foamne.
Sunt îmbracată în: Blugi şi tricou.
Ascult: Cum ciripeşte scumpetea mea de papagal.
Privesc: Monitorul. Dăă!
Status mess: "Te iubesc enorn puiulee >;d<" .
Vorbesc pe mess: Momentan cu nimeni.
Citesc: Ceea ce scrium acum.
Mă gândesc: La Robert :-"
Dating: Azi cu nimeni, eventual cu Robert pe mess, şi mai vizitez baia din când în când.
Doresc: Să plece părinţii mei, undeva departe pentru câteva zile.
Iubesc pe: Robert :-"
Nervoasa pe: Pe nimeni, mă simt prea bine.
Urăsc pe: Nimeni.
Îmi lipseşte: Robert.
Abia aştept să: Înceteze ploaia.

"Daca nu m-am nascut printesa, m-am facut perversa!"...

"Daca nu m-am nascut printesa, m-am facut perversa!". Astea au fost cuvintele unei fete, cand am intrebat-o ce e cu viata ei.
Consider totusi ca si perversiunea are o limita. Nu spun sa nu fi pervers, sau sa te lasi calcat in picioare de ceilalti, dar nici sa treci in extrema cealalta si sa nu mai poti de perversiune.
Daca ar fi sa pun pe hartie viata ei, nici nu stiu cum ar. As avea nevoie de foarte multa hartie, dar nu pentru ai descrie sentimentele, nu ca nu ar avea asa ceva, insa as obosi scriind toate persoanele din viata ei.
Eu una, nu as putea trai fara prieteni. Poate ca da, sunt dependenta de ei, dar suntem doar amici. Niciodata nu am vrut ceva mai mult de la ei. Pe cand ea...Cere mai mult de la toti baietii.

Stau si ma intreb, cum poate ea avea pretentia sa aiba o prietena buna, careia sa-i spuna totul, daca ea la randul ei nu este o prietena buna.
Cum poate cere respect, cand nu stie sa-l ofere?

In continuare nu stiu, si consider ca ai trebui sa se schimbe. Dar asa cum i-a spus si ei un baiat: "Tu nu te vei schimba niciodata!" . Asta i-a reprosat, si sincer asa e. Nu se va schimba niciodata, va ramane mereu aceeasi fata care se intinde cu toti baietii prin parcuri.

Cum poti spune "Il iubesc", cand tu de fapt nu simti nimic pentru el? Cand sentimentele tale pentru el, ar putea fi numai scarba si indiferenta?
Nu te inteleg!

Consider in continuare ca iti bati joc de viata, si iti ureaz mare succes in ceea ce faci, pentru ca daca tu vei continua tot asa, vei avea nevoie de ajutor.

Cuu muult respet, Anne.

Alt blog.

Uhm, tocmai ce am citit pe un alt blog, respectiv blogul lui Lynnu, punctul ei de vedere de in legatura cu (,) curentul emo. Cred ca asta era...
Hm, daca ar fi sa ma gandesc ca lumea la ce a spus ea acolo, tot ce pot face este sa o aprob. Nu sunt impotrvia acestui curent, insa nu mi se pare chiar ok sa ne taiem venele pentru cine stie ce capricii copilaresti, sau in fine, capricii adolescentine.
Trebuie sa recunosc ca de multe ori am fost distrusa pe interior, si nici nu stiu de cate ori mi-am spus: "Mai bine mor." Dar am trecut peste, orice ar fi fost, cu sau fara ajutor. Am cazut si m-am ridicat. De multe ori, cand crezi ca totul s-a sfarsit, si esti gata sa cazi in prapastie, cineva te prinde de mana si iti reda fericirea.
Ihim, daca optezi pentru un aspect "emo", nu stiu daca e ceva in neregula. Atata timp cat nu alegi sa-ti tai venele sau stiu eu ce prostie, totul e ok.
Viata este un dar nepretuit si mi se pare o mare tampenie sa irosesti un dar unic.
Cand iti iei viata, este ca si cand ai arunca o vorba fara rost. Oricat ti-ai cere scuze, sau ai dori sa n-o fi facut, totul este ireversibil...

Plouă...

Plouă... Ce fenomen minunat. Parcă cerul ar plânge pentru problemele noastre...
Un sentiment de melancolie îmi învăluie întreg sufletul. Fiecare strop mărunt şi rece, ce ajunge pe faţa-mi palidă, mă face să tresar, dându-mi fiori.
Plimbându-mă prin ploaie pot visa cu ochii deschişi, pot plânge fără să mă întrebe toată lumea ce am, pur şi simplu ar putea crede că sunt uda datorită stropilor.

Fiori reci, o dragoste de mult pierdută, sau poate, mai bine zis, niciodată avută, fericirea ce o trăiesc în prezent, şi toate sentimentele posibile se înghesuie să iasă la suprafaţă, să evedeze şi să îşi vadă de drum.

Aş lasă totul să plece din viaţa mea, mai puţin fericirea pe care o trăiesc în prezent. Nu l-aş lasă să-l plece, decât dacă ar vrea. Pentru că fericirea mea e el. Iar dacă el e fericit, atunci ...sunt şi eu.

Dar nu pleacă, e aici, cu mine, mereu.

Te iubesc Robert! ;x