.

Uhm, sunt bine, multumesc.
Nu e nevoie sa ma intrebati, oricum nu va pasa.

Mda, acum hai recunoasteti. Nu pasa nimanui. Dar nu`i nimic, caci nu o sa`mi mai pese nici mie. Am o stare ciudata, pe care nu am mai avut`o de mult. O stare in care ma simt captiva, si incerc sa ma gandesc ca nu e vina mea si ca asa trebuia sa fie.

Ma simt captiva in propriul meu trup, incerc sa evadez, dar nu pot, ceva ma tine legata.

Mereu spun ca eu nu traiesc din amintiri si nu privesc in trecut, si cred ca asa e. Dar nu traiesc nici in viitor, traiesc in prezent, si viata ma loveste deseori, dar incerc sa-i tin piept sau sa ma ridic.

Nu ma dau batuta, trec mai departe. Pentru ca mereu a fost Spoo langa mine si datorita ei ma ridic mereu.

Imi tot spune "Stiu ca in adancul sufletului tau te doare". Atunci plang iar pe umarul ei.

Nu ma critica, desi eu o fac deseori si ii spun ce nu`mi convine.

Ii spun ca "gata. s`a terminat, eu nu mai vreau." si ea incearca sa ma calmeze.

Sunt pur si simplu eu, cu tampeniile mele, cu bucuriile mele si cu tristetiile mele, pentru ca nu sunt perfecta, nici nu vreau si nici nu pot.